Mă întreb…

Am mai
Lepădat azi o zi
Am aruncat-o
În braţele serii
Crezând că noaptea
Va naşte încă-o zi
Dar dacă Continuă lectura

Reclame

Cioplitorii…

Aţi vrut să mă faceţi om…
După chipul şi asemănarea voastră
Şi-aţi cioplit fără milă
Din propria-mi piatră;
Credeaţi în desăvârşirea voastră şi
V-aţi luat dreptul de-a zdrobi pe alţii,
Crezând că asta v-a cerut Cerul.

Nu v-a interesat niciodată drumul
Nici visul ce-n piept îl purtam,
Aţi dat cu securea în lutu-mi
Pentru că milă de mine nu v-a fost!
M-aţi vrut ca voi şi ca alţii
Să fiu într-un fel ca voi toţi,
Habar nu aveaţi, şi nici un proiect,
Doar râvnă-aţi avut, asta a fost!

De plânsul meu nu v-a durut Continuă lectura

Mor vremurile…

Mor vremurile, lăsând să se nască altele! Prinși între ce a fost și ce va fi, între ce am câștigat şi ce am pierdut, zarea devine infinită, risipind prezentul ca pe un abur. Ne frământă întrebările celor din jur, alungând liniștea din suflet ce ar putea dărui răspuns întrebărilor noastre! Zbuciumul vremii îngroapă încet viața, lăsând în urmă ziduri, amintiri sau urme ce merită urmate! Doamne, dăruiește-ne înțelepciune să trăim responsabil vremea noastră, ca prin ea să dăm sens vieții, creionând veșnicia!

Samuel Piscuc

Țin să te anunț

…Țin să te anunț că libertatea de a nu citi pe care ți-o aloci zilnic, din păcate, este cea mai mare temniță din lume. Ești atât de legat și înfășurat în tine de tine însuți, încât nu reușești să te miști. Ești rigid, fixist, atotștiutor, deții capacitatea de a fi tu însuți etc. Culmea e că, de fapt, ești sclavul propriului ego.
Citește.
Încearcă să citești. E un exercițiu de umilință să accepți Continuă lectura

Trist…

Am întâlnit ieri o idee, plângea. Venea de la o întâlnire cu proști…

Cea mai mare durere e când ideile intră pe mâna proștilor.

Când se întâlnesc ideile care se iubesc, plâng. Străbat multă prostie, până se văd…

 

#10august2018

Mă voi întoarce acasă, într-o zi,
Să cântăresc cenușa ce-a rămas,
În vatra casei mele,
Să mai deschid o dată poarta
Ce-am deschis-o-n vis de mii de ori
Lăsând ca depărtarea să geamă lung,
Și vântul să o poarte-n voia lui…

Mă voi întoarce, ca un martir!
Ce-a răstignit pe lemnul crucii:
Țara, neamul și părinții,
Pentru a primi în schimb un veșnic neajuns,
și umilință, lacrimi, suferință,
și-un dor ce l-am purtat
în fiecare zi, cu sufletul uscat

Ne vom întoarce!
Și din pământul unde dorm străbunii Continuă lectura