Ai construit…

 

Ai construit un zid
Un zid din cuvinte
Iar pe mine
M-ai pus lângă el…
Şi multă vreme
Am stat la umbra lui
Doar el mi-a ascultat
Suspinul şi durerea,
Înfrângerea şi vrerea
Tu, tu m-ai ţinut
La umbra zidurilor tale
Am stat tăcut, le-am lăsat pe ele
Să îmi vorbească
Au trecut ploi
Furtunile şi vântul
Au ros din el,
Din umbra ce mă înfrângea
Azi, marele tău zid
Ce falnic l-ai tot construit Citește în continuare

Eu?!

Ce sunt eu?
N-am dat de capăt
Par a fi un ghem de lut
Și cu simțuri și păcate
și iubiri nedepănate
cu dreptate și oftat
sunt un drum?
Sau doar un dat?
Uneori parcă am aripi
Alteori parcă am dor
Uneori legat de alții
Alteori parcă doar mor
Unii, mă alungă
Altii mă chemă
Langă ei cu al lor dor
Cine-s eu?
Sau ce înseamnă Citește în continuare

Dacă tot e primăvară…

Doamne, dacă tot e primăvară
Fă să crească pe câmp altceva
Cred că aș fi mai mulțumit dacă
aș culege milă,
aș avea de unde da și la alții
dacă la mine s-ar umple cămara.
În loc de urzici să pot rupe iertare,
Adică să nu mai „pișc” pe unu pe altul
În semn de răzbunare…
Ce ar fi dacă pe câmp unde crește iarba
Aș găsi răbdare, m-aș înverzi la suflet
Nu la picioare. Citește în continuare

Ceartă

O sinapsă alerga
Către-un neuron cândva.
Amândoi s-au întâlnit
Și la ceartă s-au gândit.
Cine vrea să meargă primul
Prin cutia cea rotundă?
Și să vadă nu cumva
Sa-ntâmplat un nou ceva ?
Neuronul liniștit,
Capul și l-a limpezit
Și s-a pus pe alergat
Și cutia a-nconjurat,
Însă cum era prescris
S-a întors cum a venit;
Fără semne sau ceva
Că s-ar fi-ntâmplat cumva,
Vreo idee să-ntâlnească, Citește în continuare

Bun rămas 2015…

12463833_785326438245922_41407798_n
Te-am luat cu mine, în fiecare zi,
Şi te-am purtat în suflet;
Ţi-am dus povara grea pe umeri
Şi am măsurat-o în clipe,
Ceasuri, zile, şi la urmă în anii mei
Mi-ai presarat drumul cu riduri,
Şi amintiri ce nu le şterg nicicând.
De când eram copil,
Şi cum cerşeam o clipă mamei
Să mai joc un joc cu ai mei.
Doream să te opreşti măcar odată
Dar tu, nici nu ai vrut să auzi,
M-ai luat de mână şi m-ai dus departe…
Şi azi, când număr anii ce mi i-ai adus,
Parcă te-aş mai ruga,
Să te opreşti o clipă.
Cerşesc din mâna ta un ceas,
Să mă mai joc un joc cu ai mei,
Ai mei ce au rămas puţini.
Pe unii, timpule, mi i-ai luat.
Pe alţii, i-ai îndepărtat,
Dar pentru cei puţini rămaşi,
Cerşeşc… Citește în continuare

Te iubesc

Te-am îmbrăţişat
În fiecare zi
Şi atunci când braţele îmi erau obosite,
De zilele ce le purtam mereu.
Sunt îndrăgostit de tine,
Şi în fiecare zi
Îţi amintesc de iubirea noastră
În mii de forme,
În mii de culori
Ca doi iubiţi, ce uită de ei,
Şi plutesc spre sfere cereşti.
Aşa a fost de când te-am cunoscut,
Încă n-a reuşit nimeni să ne despartă
Mergem împreună,
Împletind firul vieţii
Din umbre şi soare, nori şi culoare
Tăceri şi cuvinte,
Ca un destin ce ne leagă fierbinte.
Şi uneori îmi amintesc Citește în continuare

Fulgi…

IMG_0995Ce frumos
Se desprind din cer
Bucați mici de alb
Frânturi de frumusețe
Sclipiri de lumină
Ce îmbracă în alb,
Sacrificându-se pe sine
Și se așază liniștit
Pe drumuri și livezi,
Mângâind copacii triști,
Oferindu-le cadou
Frunzele lor albe.
Ce frumos cad din cer
Bucăți din sufletul tău, Doamne!
Ai mers cu el la moara bucuriei
Și ai măcinat cu dragoste
Din ce aveai mai bun
Și l-ai cernut prin
Norii iubirii,
Lăsând să cadă pe pământ
Și să atingă tot ce întâlnesc în cale Citește în continuare

Mamei

Mamă,
eşti frumoasă!
Chiar dacă uneori
Mai trebuie să plângi.
Ştiu c-am crescut
În grădina vieţii tale,
Ca un trandafir;
Iar tu ai fost mereu
un muncitor neobosit.
De când eram mic şi firav
De-abia îmbobocit,
ai stat mereu la stratul meu
şi ai vrut să vezi cum înfloresc şi eu.
Când cerul se întuneca
Iar tu vedeai furtuna grea,
genunchii tăi se aplecau
şi-n lacrimi cerul implorai Citește în continuare

Voi știți…

Voi  nu vă plângeți
Și nu obosiți
Trec vremurile
Printre voi,
Prin ramurile liniștite
Și încet vă rup,
Cu gheare ruginite,
Pe rând câte o frunză
Ca apoi să râdă iar de voi
A vremilor stafii
Dar voi,
Voi le străbateți ca niște eroi
Priviți la voi,
La frunzele ce cad
Și nu vă plângeți
Nu vă zbuciumați infam
Plutiți,
Și-n fiecare zi
Mai mângâiați câte un ram
Ce a rămas mai gol Citește în continuare

Motto…

Mor vremurile, lăsând să se nască altele! Prinşi între ce a fost şi ce va fi, între ce am câştigat şi ce am pierdut, zarea devine infinită, risipind prezentul ca pe un abur. Ne frământă întrebările celor din jur, alungând liniştea din suflet ce ar putea dărui răspuns întrebărilor noastre! Zbuciumul vremii îngroapă încet viața, lăsând în urmă ziduri, amintiri sau urme ce merită urmate! Doamne, dăruiește-ne înțelepciune să trăim responsabil vremea noastră, ca prin ea să dăm sens vieții, creionând veșnicia!

Samuel Piscuc

Primul zbor…

525725_457455290962614_1123162233_n

Am și eu…
golgotele mele, Doamne,
și uneori e greu
să urci și crucea
și pietrele ce sunt în drum
aduse de alții,
de parcă n-ar fi fost
destul de greu așa cum era.
Dar mult mai greu e, Doamne,
să văd mulțimea-njurul meu
ce urcă alăturea de mine
doar să imi amintească
că sunt un condamnat.
Ei știu de ce mi-e pasul îndoit,
de ce pe umeri port
atâtea răni,
cunosc de ce
ar trebui să urc golgote. Citește în continuare