Fiul Risipitor

Știi bine pilda biblică a fiului risipitor. Poți deveni risipitor, atunci când te opui cunoașterii! N-a cunoscut, n-a cunoscut îndeajuns, a ales să facă ce nu cunoștea, a ales risipirea proprie. Risipirile sunt construite din nisipul întunericului, al neștiinței, al autosuficienței, când omul își e suficient sieși. Atunci, începe risipirea proprie. Să auzi, Continuă lectura

Reclame

Ce gust au…?

Ce gust au lacrimile,
Doamne…
Şi ce simt ochii
când se despart de ele…
dacă nici Ţie
nu-Ţi plac
de ce ne laşi pe noi
să le mâncăm?
Oare cei din cer
Ştiu cât de mult
Dor lacrimile?
Doamne, în cer Continuă lectura

Cert e că ceea ce faci însumează, într-un fel, imaginea pe care o ai tu și pe care vrei să o arăți altora despre Dumnezeul tău! 

Și nu uita că istoria a făcut multe victime! Oamenii au ucis, din cauza credinței, având libertatea în credință, în numele virtuților, nereflectând la ce cred, excluzând orice tip de rațiune. Proștii nu cred, nu au cum gusta raiul, din moment ce nu cred nici măcar în procesul conștiinței, a unei reflecții personale. Eliminând orice cale de a încerca să te evaluezi, să vezi unde te afli, nu poți ajunge la credință, care culmea asta cere. Fără o mistuire interioară, nu te poți poziționa în afara ta, pentru a-ți deveni ție însuți obiect de studiu. Vei rămâne încorsetat în tine și vei evalua pe alții. Și când vei crede suficient, vei scoate sabia și vei alinia umanitatea la jignitoarea ta măsură de utilizare a rațiunii.

De ce? Proștii Continuă lectura

Ai timp…?

Libertatea nu are rolul nelibertății. Ea are rolul de a se avea pe sine și de a se dărui altora, în limita stocului disponibil. Să ai atâta libertate în suflet, încât să nu furi de la aproapele tău! Să ai atâta libertate în suflet, încât să nu o iei de la urmașii tăi…
Să naști doar oameni liberi și să-i educi din libertatea ta. Continuă lectura

Lege…!

Îți amintesc o „lege” care spune că cine e gata să moară pentru ceva (idee, om, credință etc.) e lesne să ucidă pentru acel ceva (idee, om, credință etc). Avem un caz istoric care atestă asta. Sfântul Petru, care încă era ucenic, încă trebuia să își definească credința, religia (modul de raportare la divinitate), neînțelegând vremurile și timpurile, fiind înconjurat de cei care doreau moartea învățătorului său, scoate sabia și (ucide, cel puțin, în suflet) taie urechea. Fanatic? Imatur? În principiu, îndeplinea o lege. Era gata să moară, cu câteva zile înainte, pentru Învățător, apoi gata să ucidă pentru aceeași cauză. Continuă lectura

Despre religie

Despre religie. Poți să o refuzi și chiar te las să inventezi tu câteva procese, prin care poți înțelege, actualiza și ingera credința. O religie au toți. Absolut toți. Și ateii și ultra religioșii. Religia lor e definită de faptele zilnice expuse în existența efemeră. Religia unora e necredința. Dar și cei care nu cred, cred în ceva, în necredință. Și cred destul de mult. Discutabila idee a libertății, a nu fi îndoctrinat, a nu fi spălat pe creier, etc., sunt supoziții detestabile. Dacă nu ai harul de a primi în cadrul unei religii câteva valori și modele de raportare la Sacru, la tine, la viață, la semeni, vei dezvolta un vid, care te va expune în mod constant. Continuă lectura

De ce religie

 

 

Pendulul gândirii poate fi blocat când dispare Credința. Sau orice formă de credință. Rămâne suspendat în vid, în neexistență. Fără acea speranță care decurge dintr-un model de credință, umanul reflectă suspensii mortale ce înglobează viața temeinic înafara ei. Să crezi? De ce să faci asta? Să faci asta pentru a nu muri! E simplu. Credința naște viață. Din credință sau din încrederea ta sofisticată sau mai puțin complicată se renaște viața, zilnic. Acțiunile tale decurg din esența credinței tale. Continuă lectura

Mă doare…

Nu mă doare că nu credeți în ceva, mă doare că, în vidul existențial ce se naște din lipsa credinței, vă poate amăgi o gândire de tip extremist, de nișă, excentrică și, culmea, să vă împlinească, să vă mântuiască din golul în care sunteți, ucigând pe alții!
Deveniți ceva ce nu gândiți,
reușiți performanța de a fi asimilați Continuă lectura

Mai…

Mai dă-mi Tu, o, Doamne,
Putere să-nving
Durerea și greul
Că drumul e plin

Mai dă-mi Tu, o, Doamne,
O flacără-n piept
Să ardă de doruri
Chiar dacă-i deșert

Mai dă-mi, te rog, lacrimi
Să-mi iert calea grea
Mai dă-mi tu iertare
Și genunchi pentru ea

Mai spune-mi o vorbă
Un cântec uitat
Chiar dacă doar jalea
E tot cea rămas

Rămâne pe drumuri Continuă lectura

prof. Samuel Piscuc

felii de viaţă

N-aș fi fost ce sunt acum, fără dvs.
Mi-e dor de idei, de sfaturi, de tot
Mi-e dor, chiar să sufăr din urma unei filosofii.
Ce n-aș da să-mi mai fiți profesor…
Și nu doar o umbră, cum sunteți acum;
Blocată într-un transsiberian,
Ce călătorește în propriul suflet.
Un tren ce nu oprește în vreo stație,
Ci doar încetinește. Iar atunci…
Se deschide o mică fereastră
Și umbra îmi șoptește adânc:
„…ține fruntea sus… ”

Încerc să strig, să oprească!
Dar nu se poate…
Frâna de urgență,
Cu bobul greu de plumb,
Se folosește doar o dată…

Rămân astfel din nou trist
Cu întrebări în minte…
Dialogul se preschimbă parcă
Într-un biet monolog mut:
Oare mai este cu putință
Să vă reîntrupați
În trupul umil, de profesor?
Acel trup în descompunere…
Aproape mort;
Cu mâna dreaptă uscată
De calcarul cretei,
Și cu amprentele astupate
De același alb murdar;
Cu hainele…

Vezi articolul original 63 de cuvinte mai mult

Ce lăsăm în urmă, dacă și oamenii pleacă?

În fiecare sfârșit se ascunde frumusețea unui nou. În fiecare seară „plantăm” germenul noii dimineți. Cele mai înlăcrimate momente sunt cele în care ne despărțim de oameni, de cei ce au crescut în „rădăcina” noastră, simțindu-i, considerându-i ca fiind noi înșine. Marele adevăr e că ne despărțim de noi înșine. Lăsăm ceva în urmă și zgomotul despărțirii poate fi ușor atenuat de micile bucurii ce le lăsăm în urmă. Ce lăsăm în urmă, dacă și oamenii pleacă?

Te rog,
să zâmbești, să crezi, să fii om, să te bucuri, să fii demn, să nu uiți de Dumnezeu, să nu uiți de tine, să călătorești, să admiri frumosul, natura, să întinzi o mână caldă, să îmbrățișezi, să mănânci înghețată, să privești un apus de soare, să asculți un răsărit, să meditezi seara în natură, să cânți, să încânți pe alții, să iubești, să înveți, să cauți, Continuă lectura