Mi-am făcut vise
Cu aripi de lut
Şi zboară prea jos.
Regret… dar aşa le-am făcut.
Când plouă mărunt,
Nici visele nu zboară.
Au aripi de lut
Şi asta mă doare prea mult!
Mi-a fost greu să le-nalţ
Peste creste de piatră
Sau norii de jar
Să treacă al zării hotar.
Când ploaia va sta,
Am să scot din cămară
Pe rând, să nu doară,
Vise ce-ar vrea ca să moară!
Am să le ridic din ţărână,
Le voi da aripi de lumină
Şi-n inimi am să le pun stele
Să zboare spre ele.
Şi peste ploaie şi vânt
Cu ele voi fi într-un gând.
M-or înălţa spre cerul senin;
Sub aripa lor, e sublim!
samuel piscuc 