Un om

Plângea un om pe strada mea Trudit… Avea doar zdrențe lângă trup Și multe cicatrici lăsate El aduna doar frunze-n drum Ce se lipeau De talpa vieții aspră Am zăbovit o clipă lângă el Dar pașii mă grăbiră Era un chip de lut stingher Ce se pierdea încet în el

Vreau

Vreau să ajung L-al meu mormânt Să plâng pe lemnul crucii Să văd cum bulgării uscați Stau gata să m-apuce Vreau să ajung În liniștea grădinii Unde doar crucile vorbesc Și lutul greu tăcut ascultă Povestea grea a unor vieți Vreau să ajung Să-mi plâng durerea

Rugă

Aprinde-mi, Doamne o lumină Pe treptele vieții Să calc în fiecare zi pe câte una Cu pasul liniștit Ducând spre Tine Să calc smerit în drum Pe cioburile de tristețe Și dacă pot să le ridic Și să le pun ca borne Pe care să notez Cum se numește timpul