Despre religie

Despre religie. Poți să o refuzi și chiar te las să inventezi tu câteva procese, prin care poți înțelege, actualiza și ingera credința. O religie au toți. Absolut toți. Și ateii și ultra religioșii. Religia lor e definită de faptele zilnice expuse în existența efemeră. Religia unora e necredința. Dar și cei care nu cred, cred în ceva, în necredință. Și cred destul de mult. Discutabila idee a libertății, a nu fi îndoctrinat, a nu fi spălat pe creier, etc., sunt supoziții detestabile. Dacă nu ai harul de a primi în cadrul unei religii câteva valori și modele de raportare la Sacru, la tine, la viață, la semeni, vei dezvolta un vid, care te va expune în mod constant. Va reclama, în mod continuu, nevoia de a rezolva câteva chestiuni existențiale. Cum ar fi suferința, viața, moartea, cine ești și rolul tău în univers. Acceptând libertatea de a nu deveni capabil să însumezi valorile morale creștine, (cu nuanțele lor), vidul tău va fi umplut cu o idee, în principiu, extremistă, deoarece vei avea impresia că trebuie să te înscrii într-un proiect măreț, unic ca tine însuți. Explicabil e cum tinerii hitleriști, fasciști sau comuniști chiar credeau în ideologia prezentată. Dacă crezi în ceva, când apare un alt factor care cere credință vei pune în balanța gândirii, vei cumpăni bine, vei avea un punct de reper și vei reuși să te raportezi la ceva. Altfel, ideea devine absolută, talibanică, kamikaze. Capabil să mori pentru așa ceva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: