Ai mei

Aud printre foşnet de frunze
Un sunet ce parcă-l cunosc
Purtat de vântu-nserării
Se-apropie încet, cu rost.

Aud o strigare,
Un glas cunoscut
Ce îngân-o chemare
Venită dintr-un apus.

Mă aplec să ascult
Să văd ce strigăt se-aude?
Ai mei, ai mei au căzut sub povară
Şi strigă cu-un ultim oftat!

Cu zarea-nserării în suflet
Vreau să ajung la ai mei,
Sub umărul lor, al meu umăr să-l pun
Genunchii să-mi pun sub genunchii lor grei

Nu mai am timp, nu mai am vreme.
Mă duc la ai mei ce-au căzut la pământ;
Ai mei gem cu ultima suflare,
Mă duc să le fiu un umăr ne-nfrânt!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: