Dacă…

…asta dacă ai timp. Dacă nu ai timp de interogații, nu ai timp să fii și, implicit, să fii om. Cred că o ideație interogativă așezată în incertitudine de cum și dacă ai ajuns unde crezi că ai ajuns ar putea fi începutul unui răspuns la dacă ești sau nu ești…
Nu ai timp, pentru că nu știi ce-i timpul, nu știi cumva că timpul e practic o traiectorie pe care o străbați, traiectorie ce e, de fapt, propria ta deplasare dinspre tine, spre tine însuți. Spunând că nu ai timp, reflectă vidul pe care îl ai în tine însuți, adică o alienare, clasica îndepărtare de tine însuți. Cu cât te îndepărtezi mai mult de tine însuți, cu atât nu mai ai „timp”, ești mai departe, tot mai departe de ceea ce înseamnă a fi om.