Doar eu și timpul

 

Doar eu și timpul
Suntem noi
și prieteni, și dușmani
Când ne-ntâlnim
ne măsurăm
Din cap până-n picioare
Ne facem din sprânceană
Ne încrețim
Și fruntea uneori

Eu mă uit la el
Cum trece fără grijă
El mă încolțește
Stângaci, cu ochiul drept
Îmi vede ridurile adânci
Din fruntea înnourată
Și recunoaște liniștit
Sarcastic și livid
Că-s drumurile lui
Pe acolo a trecut…

Și acum
Ar mai vrea să treacă
Prin ochii mei
Să lase și o urmă în ei,

Dar eu nu-l las…
Prietene, în ochi
n-ai să ai loc
în viața asta niciodată
ei vor privi senini
și fără tine, timp,
un drum, un infinit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: