A plânge cu cei ce plâng înseamnă a transforma lacrimile tale într-o acțiune ce ar salva, ar îndepărta liniștea morții ce simți că se apropie de semenul tău. Înseamnă să faci ceva ce el nu poate și, pentru asta, trebuie să nu te pierzi cu firea, ci să rămâi echilibrat emoțional. Interpretează corect. Ce ți se întâmplă ție și ce i se întâmplă celuilalt. Empatizează ajutându-l, nu copiind aceleași comportamente ca ale celui ce e în suferință. Te pui în locul celuilalt, nu pentru a rămâne acolo, ci pentru a vedea cum îl poți ajuta, ridica, influența spre bine, spre viață. Dacă te blochezi sau te încarci emoțional foarte puternic, realitatea se distorsionează și nu poți fi util. Fie că practici o meserie (medicina, de exemplu, un neurochirurg în timpul unei operații dacă realizează că pacientul moare, iar el începe a plânge, va lua cele mai greșite decizii, deoarece, când cresc emoțiile, rațiunea scade și invers) sau în viața de zi cu zi. Introiecția e acel mecanism psihologic în care un individ asimilează eul altei persoane, imitând inconștient comportamentul. Asta ar însemna că multiplicăm suferința, în loc să o diminuăm. Orice ființă umană este înzestrată cu emoții sau cu capacitatea de a dezvolta emoții. Emoțiile sunt acele stări afective intense, care pot perturba activitățile fizice sau mentale, în urma cărora capacitatea de adaptare la respectivul eveniment e anulată, atât timp cât factorul excitant e încă activ. Administrarea emoțiilor e o luptă zilnică și nu totdeauna se termină fericit. Capacitatea de a struni, dirija, instrui stările emoționale ne creează acel confort și proiectează o dezvoltare armonioasă psihic.