Căutător de aripi

Sunt călător căutător de aripi.
Chiar dacă e deșert sau loc stâncos
sau sunt în jungla neprietenoasă,
eu sunt un călător căutător de zbor.
Cu fruntea în pământ, cu inima mai caldă,
cu doru-nfipt în sufletul arzând
pășesc mereu pe a mea cale
și vreau să strig: sunt peregrin în vale
ce-și caută zilnic aripile sale.
Chiar de-s cu lacrimi sau mi-e foame
sau norii stau să se destrame,
calc cu picioru-n urma ce se potrivește.
Știu că pășește cineva în față.
Atunci când urmele se vor opri
căutător aici nu voi mai fi.
Din vânt eu aripi voi primi
să pot să trec de norii cenușii!
Un călător, așa mi-e viața
și cât de grea îmi va fi pribegia
am să călătoresc.
Doar când ajung la aripi
mă opresc!