Cuie

Sunt pe drum.
Mă dor genunchii.
A fost mereu o alergare.
Tălpile îmi sunt zdrobite
De cioburi aruncate-n drum,
De mărăcini ce au crescut
Chiar sub talpa mea.
Au aruncat străinii
Bucăți din crucea lor.
A trebuit să trec chiar printre ele,
Dar cuiele,
De cuie n-am putut să mă feresc!
Mi-au modelat pe viață,
Genunchii, mâinile și drumul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: