O modalitate ușoară de a alege viitorul sau modul de a cheltui viața, în termenii unei cariere sau a unui proiect de viață, e să ai ca directivă proprie salvarea ta și a celor din jur. Adică, să te mântuiești, prin ceea ce faci, de tot ce nu îți place, de tot ce nu provoacă viață, pe tine și pe cei din jur. Dacă reușești, prin cariera ta, prin munca ta, să te disociezi de infama prostie, pe tine și pe cei din jur, ai reușit. Dacă, în schimb, câștigi nume, rang, etc., dar te scalzi în faima prostiei, ai ratat rostul vieții. Scopul suprem în alegerea unui drum, vis, școală, carieră e să te „mântuiești” de tot ce te doare sau ar putea să te doară, pe tine și semenii tăi. Dacă schimbi centrul de greutate, alegerea devine mai ușoară.
Dacă alegi să mături strada, să o mături bine. Dacă alegi să faci legi în parlament, să faci legi corecte, dacă judeci, să judeci drept, dacă vei fi medic, să muncești în favoarea vieții etc. Alege, astfel încât, în locul și din locul în care ești, să te salvezi pe tine și pe alții de negura prostiei, nebuniei, hoției, înșelătoriei, mizeriei, îndobitocirii, nedreptății, dezumanizării, morții, batjocurii, invidiei… și multe altele care te pot înfășura. Alegând să ai, ca scop suprem, promovarea valorilor în tine și în cei din jur, cariera sau alegerea carierei primește o altă culoare și e supusă la o altă presiune.
samuel piscuc 