m-am trezit
în noaptea pustie
și am aprins un foc
din ramuri de vise…
a fost doborât
și ultimul vis
și cu crengile lui uscate
încercam să luminez
câte-un ceas
în fiecare noapte
uneori…
chiar până dimineața
licărea un foc
nestins, mistuind
ce-a mai rămas
dinr-un vis neterminat.
Chiar în zori cenușa lui
am s-o arunc pe ape
poate din cenușă
și din valuri
se va naște-un vis sau altul
după vremi de despărțire
drumuri lungi și pribegire
visul meu se va întoarce
pe corabia vieții lângă mine
ca un frate!