Mama

 

Cum aș putea
Să te privesc în față
Când chipul ei
L-ai măcinat mereu
ai curs pe-obrazul ei
tăcut, în fiecare zi
și sufletul l-ai măcinat
la moara vremii
cu pietrele durerii
ah, timpul…
cum ai trecut
ce urme ai lăsat
pe chipul ei
încerci să o desprinzi încet
de lângă mine
crezi că nu simt,
dar vreau să-ți spun
că într-o zi
vei regreta,
iar eu pe mama mea
mereu o voi avea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: