De ce se plâng atâtea lacrimi
Și curg mereu din ochi,
Îmbrățișând obrajii moi
Și sărutând chipul din noi?
De ce se închid atâtea pleoape
Și ochii dor de parcă mor?
De ce plâng cei învinși
La capătul vieții
La fel ca-nvingătorii
Când lupta o sfârșesc?
De ce se sting luminile în lacrimi
Și arde un tăciune înnegrit?!
De ce mai plângem când
Pe rând și unii și alții
Ne ducem către recele mormânt,
Și tot în lacrimi îi primim
Pe cei ce vin
În lume ca străini?
De ce adunăm atâtea lacrimi
Lăsând riduri adânci
Pe chip și-n palme
Și-n sufletul necunoscut?!
Cum ar fi fost
Să știm noi despre ele
Ce știu și ele despre noi?
Cum ar fi fost o lume fără lacrimi
Și fără plânsul înăbușit?
Cum am fi fost noi azi
Dacă în lume n-ar fi lacrimi?
De ce se plâng atâtea lacrimi?!