Plângea un om pe strada mea
Trudit…
Avea doar zdrențe lângă trup
Și multe cicatrici lăsate
El aduna doar frunze-n drum
Ce se lipeau
De talpa vieții aspră
Am zăbovit o clipă lângă el
Dar pașii mă grăbiră
Era un chip de lut stingher
Ce se pierdea încet în el
Sub greutatea lacrimilor multe.
Eu m-am oprit să îl ascult…
Dar el nu mi-a vorbit
A spus ceva de ne-nțeles
Ca un suspin ce iese din cămară
Purtând un chip de vis strivit
Și-am înțeles
De ce plângea un om…
Pe strada mea
Trudit