Un om

Plângea un om pe strada mea
Trudit…
Avea doar zdrențe lângă trup
Și multe cicatrici lăsate
El aduna doar frunze-n drum
Ce se lipeau
De talpa vieții aspră
Am zăbovit o clipă lângă el
Dar pașii mă grăbiră
Era un chip de lut stingher
Ce se pierdea încet în el
Sub greutatea lacrimilor multe.
Eu m-am oprit să îl ascult…
Dar el nu mi-a vorbit
A spus ceva de ne-nțeles
Ca un suspin ce iese din cămară
Purtând un chip de vis strivit
Și-am înțeles
De ce plângea un om…
Pe strada mea
Trudit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: