Mai cheamă-mă, mamă

În casa ta Mai cheamă-mă, mamă În casă o dată mai deschide-mi ușa, încă o dată am pribegit pe drumuri ani la rând și sângerând azi stau în pragul casei tale deschide-mi ușa mamă… primește-mă am tot trecut pe lângă casa ta și ușa-i tot închisă fereastra zăbrelită mai cheamă-mă o dată,

Un om

Plângea un om pe strada mea Trudit… Avea doar zdrențe lângă trup Și multe cicatrici lăsate El aduna doar frunze-n drum Ce se lipeau De talpa vieții aspră Am zăbovit o clipă lângă el Dar pașii mă grăbiră Era un chip de lut stingher Ce se pierdea încet în el

Vreau

Vreau să ajung L-al meu mormânt Să plâng pe lemnul crucii Să văd cum bulgării uscați Stau gata să m-apuce Vreau să ajung În liniștea grădinii Unde doar crucile vorbesc Și lutul greu tăcut ascultă Povestea grea a unor vieți Vreau să ajung Să-mi plâng durerea