Și totuși

Oare ce ai în inimă, Doamne?
Cum poți să asculți
Atâta durere
Purtată în suflet de oameni
Și totuși,
să nu se întâmple nimic
cum poți privi
spre haina murdară
ce-o îmbrăcăm
în fiecare zi
și, totuși,
parcă să nu Îți pese.
Ce-i în inima Ta, Doamne
că-ncap atâtea rugăciuni
le-am clădit precum
un rând de cărți
deasupra capetelor noastre
și zi de zi le-npingem
tot mai sus
poate de-s mai aproape
le auzi…
Știu că în inima-Ți
am încăput și noi
așa umani și cu noroi
vrem, Doamne, să nu uiți
de suferințe și nevoi
vrem bucurie aici
și apoi și-n lumea de apoi