O poveste despre noi

Hai să povestim O poveste Despre noi Cum drumurile Au fost încrucișate și împletite cam ciudat hai să povestim de vântul ce ne-mpingea Unul spre altul Cum ploaia A-nceput să danseze

Liniștea ta…

Neliniștea ta-mi Trudește sufletul Zdrobește încet Boabele iubirii Nu știu, nu știu Ce-n suflet ai De cânți mereu Neliniștea-n același grai Dezleagă poarta Lasă-mă să intru Să văd ce e în căsuța ta

Timpului

i-am spus și timpului că te iubesc i-am spus când am rămas noi doi, iar tu erai departe… E cel mai devotat amic se ține lângă mine de când sunt mic, și i-am tot spus că te iubesc și mi-a promis

Aprins

M-ai aprins Și ard Ca o lumânare Ce timpul O topește încet Și lacrimi de ceară Învelesc Chipul meu Dând forme ciudate Pentru cei Care văd. Dar trist e că unii Privesc doar cum plânge o lumânare, dar nu zăresc și lumina din vârf …

Știu…

Știu că dacă Mă vei întâlni Nu-mi vei mai da drumul Niciodată Cred că de asta Mă tot ocolești Schimbi strada Când mă apropii Sau când mă zărești

Și totuși

Oare ce ai în inimă, Doamne? Cum poți să asculți Atâta durere Purtată în suflet de oameni Și totuși, să nu se întâmple nimic cum poți privi spre haina murdară ce-o îmbrăcăm în fiecare zi și, totuși, parcă să nu Îți pese. Ce-i în inima Ta, Doamne că-ncap atâtea rugăciuni le-am clădit precum

Banca vieții

  M-am așezat pe banca vieții Ce am găsit-o în drum Aș vrea să stau Pe aripa ei rece Și să mă uit la stele cum clipocesc Chiar m-aș opri Să văd cum curge Tot ce-i în jur Iar eu mai liniștit ca niciodată

Tu

Parfuml tău… S-a izbit de mine Lăsându-mi în suflet Frumosul Îl simt printre gânduri Îl văd cum plutește E unic și tandru Și poartă un nume Ce s-a născut În aceeași zi cu tine Și va muri

Te rog

La marginea vieții Când am să ajung Să-mi deschizi Tu mormântul, Doamne, Să nu lași să mă Îngroape oamenii Vor da mult lut peste mine