Plecarea ta

  Plecarea ta a fost liniştită Doar zbuciumul meu a fost greu. Te depărtai zâmbind de lângă mine Credeai că asta vreau și eu. Încet parfumul tău era mai moale, Bătăile din piept au amuţit; Căldura cea din suflet S-a destrămat ca într-un vis Şi am rămas doar cu ecoul

N-am să mai sun

Sunt zile, săptămâni Chiar ani… De când tot sun, Tot sun… Și nu răspunzi Pe aceeași stradă Aceeași ușă Același număr Sun… Dar nu mă auzi De-atâtea ori Am tot trecut Și am sunat la ușa ta

Trădat

Deși am fost un Slujitor supus Am cântărit În taină, bine lucrul Tu ai ales, Ai ales să mă trădezi Nu-i prima oară Știm amândoi Dar îți promit De azi nu voi mai fi Nici slujitor Și nici trădat Am să mă duc

Către mine!

Ultimul drum, l-am făcut spre mine cu mine alături cu gânduri și poveți ultimul drum l-am stins în mine ca pe-un cărbune îmbătrânit eram departe dar m-am hotărât m-am hotărât să-mi fiu aproape

Tu…

Ai coborât din cer Și te-ai apropiat de mine Plutind în liniștea serii Și aducând un nor de lumină Ia-mi sufletul de mână Și ridică-l spre soare Prin frunze călătoare Nu lăsa destinul

Rugă

Aprinde-mi, Doamne o lumină Pe treptele vieții Să calc în fiecare zi pe câte una Cu pasul liniștit Ducând spre Tine Să calc smerit în drum Pe cioburile de tristețe Și dacă pot să le ridic Și să le pun ca borne Pe care să notez Cum se numește timpul