Părinţii mei

Singurii oameni Care Mai merită statuie Sunt părinţii mei Ei au ales Să moară Să lupte, Deşi nimeni Nu le-a cerut Aşa ceva

Soarele

Şi-a lipit Soarele Obrazul de faţa ta Şi ţi-a împrumutat Din lumina Şi căldura lui El apune-n fiecare seară tu,

Viitorul

Au suflat zilele Peste Obrazul anului Şi au desprins Încet Încă un strat De timp…

Acelaşi?

Doar te întrebam Să văd Eram Un simplu curios Să văd Dacă cumva Avem acelaşi Dumnezeu Sunt la fel, Dar nu se aseamănă…

Efort mare

Am dezbrăcat Sufletul De tot Ce am putut Ai zis că vii Şi vrei Un suflet gol În care să ai loc Doar tu Grăbeşte-te Că vine iarna

Poate-nţelegi

mi-am luat bilet doar dus şi am pornit spre tine în caz că nu-nţelegi mă va întoarce vântul spre alte zări, dar niciodată spre rănile crescute-n mine mi-am luat bilet doar dus

Sunt

Sunt mereu în căutarea mea Nu m-ai văzut Alerg de ani buni Să mă întâlnesc Mă poţi ajuta? De fapt

Cadou

Am primit Cel mai frumos Cadou de la viaţă Întâlnindu-te Pe tine Tu încă nu ai primit Un cadou, Dar e pe drum Ţi l-am trimis

Umărul meu

Apleacă, te rog, Zbuciumul E umărul meu Şi, apoi, lasă-l Să curgă în suflet E gol fără tine