O poveste despre noi

Hai să povestim O poveste Despre noi Cum drumurile Au fost încrucișate și împletite cam ciudat hai să povestim de vântul ce ne-mpingea Unul spre altul Cum ploaia A-nceput să danseze

Liniștea ta…

Neliniștea ta-mi Trudește sufletul Zdrobește încet Boabele iubirii Nu știu, nu știu Ce-n suflet ai De cânți mereu Neliniștea-n același grai Dezleagă poarta Lasă-mă să intru Să văd ce e în căsuța ta

Timpului

i-am spus și timpului că te iubesc i-am spus când am rămas noi doi, iar tu erai departe… E cel mai devotat amic se ține lângă mine de când sunt mic, și i-am tot spus că te iubesc și mi-a promis

Aprins

M-ai aprins Și ard Ca o lumânare Ce timpul O topește încet Și lacrimi de ceară Învelesc Chipul meu Dând forme ciudate Pentru cei Care văd. Dar trist e că unii Privesc doar cum plânge o lumânare, dar nu zăresc și lumina din vârf …

Știu…

Știu că dacă Mă vei întâlni Nu-mi vei mai da drumul Niciodată Cred că de asta Mă tot ocolești Schimbi strada Când mă apropii Sau când mă zărești

Și totuși

Oare ce ai în inimă, Doamne? Cum poți să asculți Atâta durere Purtată în suflet de oameni Și totuși, să nu se întâmple nimic cum poți privi spre haina murdară ce-o îmbrăcăm în fiecare zi și, totuși, parcă să nu Îți pese. Ce-i în inima Ta, Doamne că-ncap atâtea rugăciuni le-am clădit precum

Banca vieții

  M-am așezat pe banca vieții Ce am găsit-o în drum Aș vrea să stau Pe aripa ei rece Și să mă uit la stele cum clipocesc Chiar m-aș opri Să văd cum curge Tot ce-i în jur Iar eu mai liniștit ca niciodată

Tu

Parfuml tău… S-a izbit de mine Lăsându-mi în suflet Frumosul Îl simt printre gânduri Îl văd cum plutește E unic și tandru Și poartă un nume Ce s-a născut În aceeași zi cu tine Și va muri

Te rog

La marginea vieții Când am să ajung Să-mi deschizi Tu mormântul, Doamne, Să nu lași să mă Îngroape oamenii Vor da mult lut peste mine

Mulțumesc

https://picosong.com/bbac/

Plecarea ta

  Plecarea ta a fost liniştită Doar zbuciumul meu a fost greu. Te depărtai zâmbind de lângă mine Credeai că asta vreau și eu. Încet parfumul tău era mai moale, Bătăile din piept au amuţit; Căldura cea din suflet S-a destrămat ca într-un vis Şi am rămas doar cu ecoul

N-am să mai sun

Sunt zile, săptămâni Chiar ani… De când tot sun, Tot sun… Și nu răspunzi Pe aceeași stradă Aceeași ușă Același număr Sun… Dar nu mă auzi De-atâtea ori Am tot trecut Și am sunat la ușa ta

Trădat

Deși am fost un Slujitor supus Am cântărit În taină, bine lucrul Tu ai ales, Ai ales să mă trădezi Nu-i prima oară Știm amândoi Dar îți promit De azi nu voi mai fi Nici slujitor Și nici trădat Am să mă duc

Către mine!

Ultimul drum, l-am făcut spre mine cu mine alături cu gânduri și poveți ultimul drum l-am stins în mine ca pe-un cărbune îmbătrânit eram departe dar m-am hotărât m-am hotărât să-mi fiu aproape

Tu…

Ai coborât din cer Și te-ai apropiat de mine Plutind în liniștea serii Și aducând un nor de lumină Ia-mi sufletul de mână Și ridică-l spre soare Prin frunze călătoare Nu lăsa destinul

Rugă

Aprinde-mi, Doamne o lumină Pe treptele vieții Să calc în fiecare zi pe câte una Cu pasul liniștit Ducând spre Tine Să calc smerit în drum Pe cioburile de tristețe Și dacă pot să le ridic Și să le pun ca borne Pe care să notez Cum se numește timpul

Doamne

Te aştept să vii am lumina-n geam aprinsă poarta e deschisă larg stau în prag

Fie-Ţi milă

Doamne, fie-Ţi milă de ţăranii ce sunt la plug unii, în loc să biciuiască boii dau cu bota în ţărani, în plug trist e, Doamne asta se întâmpla

Te simt

Te simt Aproape Lângă mine Dar tu Nu eşti Aproape Şi nici Lângă mine Dar eu

Prea singur

Ai săpat în inima Muntelui O chilie de piatră Şi m-ai aşezat Acolo Lăsându-mă singur crezând că m-ai uitat. Când te-ai întors chilia a început să bată, să se transforme

Sunt

Sunt lângă tine Simt adierea ta Parfumul tău e-o reamintire a cerului albastru a unui infinit mă-mbrăţişezi cu ramuri castanii şi-mi pui sub cap ca perna nopţii

Părinţii mei

Singurii oameni Care Mai merită statuie Sunt părinţii mei Ei au ales Să moară Să lupte, Deşi nimeni Nu le-a cerut Aşa ceva

Soarele

Şi-a lipit Soarele Obrazul de faţa ta Şi ţi-a împrumutat Din lumina Şi căldura lui El apune-n fiecare seară tu,

Viitorul

Au suflat zilele Peste Obrazul anului Şi au desprins Încet Încă un strat De timp…

Acelaşi?

Doar te întrebam Să văd Eram Un simplu curios Să văd Dacă cumva Avem acelaşi Dumnezeu Sunt la fel, Dar nu se aseamănă…

Efort mare

Am dezbrăcat Sufletul De tot Ce am putut Ai zis că vii Şi vrei Un suflet gol În care să ai loc Doar tu Grăbeşte-te Că vine iarna

Poate-nţelegi

mi-am luat bilet doar dus şi am pornit spre tine în caz că nu-nţelegi mă va întoarce vântul spre alte zări, dar niciodată spre rănile crescute-n mine mi-am luat bilet doar dus

Sunt

Sunt mereu în căutarea mea Nu m-ai văzut Alerg de ani buni Să mă întâlnesc Mă poţi ajuta? De fapt

Cadou

Am primit Cel mai frumos Cadou de la viaţă Întâlnindu-te Pe tine Tu încă nu ai primit Un cadou, Dar e pe drum Ţi l-am trimis

Umărul meu

Apleacă, te rog, Zbuciumul E umărul meu Şi, apoi, lasă-l Să curgă în suflet E gol fără tine

Bună dimineața 2019

Ce faci? ai timp să bem o cafea…? Văd că ești cam ocupat, dar, pană se trezește lumea, ce zici? Ok! Ce fel de cafea?? Huh, mi-a răspuns…!!! Aș vrea să fie lungă, cu mult zahăr că prietenul tău 2018