Cu o singură aripă

M-am născut Cu o singură Aripă Și zborul devenea un vis cealaltă aripă era la tine de fapt erai tu însăți aripa ce îmi lipsea. Când te-am văzut Întâia oară voiai să te ascunzi. Și tu aveai

Ce lăsăm în urmă, dacă și oamenii pleacă?

În fiecare sfârșit se ascunde frumusețea unui nou. În fiecare seară „plantăm” germenul noii dimineți. Cele mai înlăcrimate momente sunt cele în care ne despărțim de oameni, de cei ce au crescut în „rădăcina” noastră, simțindu-i, considerându-i ca fiind noi înșine. Marele adevăr e că ne despărțim de noi înșine. Lăsăm ceva în urmă și

Artificii

Scântei, nori de scântei se nasc din pământ și se înalță spre cer în jocuri de lumini, în sunete albe, spectacol, lumini, se ’nalță, spre cer. Ard, se topesc și apoi devin stele pe cerul stins. Sunt o scânteie ce mă înalț către cer,

Un gând

E atât De deasă ceaţa Încât m-am lovit cu capul de un gând nici nu ştiam că există pe hartă era cam înalt am urcat pe el mai mult din

Ispitit…

mi-ai adus o bucată de cer în suflet, iar eu sunt ispitit să-mi pun stelele mele pe el oare cum ar arăta cerul Tău cu stelele mele? Cred că nu aş mai vedea Cerul Aş privi fascinat

Coboară Doamne

Am ridicat Mâinile spre cer Îţi fac semn să vii pân’ la mine nu pot să strig mă aud vecinii vor crede că-am înnebunit. Dar pentru numele Tău, Doamne,

Autist

Sunt un autist… În gara vieții Unii urcă, alții coboară Unii lovesc în roata vieții Alții, ca la circ se eschivează Unii vorbesc Alții gesticulează… Unii cântă, alții dansează Unii iubesc Alții se-întreabă, Iar eu mă uit Cum pentru unii Nu contează

Vremea

m-am așezat lângă un mal și așteptam plictisit să treacă o bucată de timp, dar el întârzia în schimb, se-apropia de mine, vremea. Frumoasă. S-a așezat

Un veac

Mulțumesc, Doamne, Că ai fărâmițat Ultimul veac În atâția ani, Încât au ajuns Până la mine Fiecare om A mușcat din el Cu lăcomie, Iar mie mi-au rămas Bucăți din el

de iubire…

Doamne, Ce-ar fi să lași Umbra Ta Peste sufletul ars De dorul fierbinte Învăluit De nisipul aprins De flacăra așteptării Ce-ar fi să lași Răcoarea iubirii Și stropii de rouă

Trecător trudit

Cu răni în suflet, Cu doru-n gând, Am să mai lupt în viață, Chiar dacă par înfrânt. Și ultimul oftat, Din pieptu-mi va răzbate… Spre drumul ce îl urc Cu crucea-n spate! N-am să mă las căzut Nu, niciodată! Chiar de va trebui să gem

Mai are rost?

  Mai are rost să-ntrebi De ce e soarta crudă? De ce adesea mergi Cu fruntea în ţărână? Mai are rost să-ntrebi Cum vine ziua mâine, Când n-ai trăit din cea de azi Nici vise nici fărâme? Mai are rost să ştii Cum va fi ultima suflare, Când mii de altele-ai pierdut În semn de

Dor

Mă leagă ceva, Mă leagă de-ai mei. Acolo, în vatră în colibele lor, ei știu că mă leagă un dor după ei. Am fost călătorul ce-n lume-am umblat și liniștea-n suflet am tot căutat. Mă leagă pământul

Tu

Mergi tăcută Cu liniştea ta, Cu paşii grăbiţi De zbuciumul meu! Alunecă poteca Sub stelele reci, Iar eu, întrebările, Singur le zdrobesc. Ce bine că plouă!

Alungat

Alungat de voi Și de crezul hain, M-ați alungat dintre voi Pe brațe străine, În umbletul greu, pe potecile reci. Azi mă văd înnoptat, Că voi ați stins luminile Și ați ars bucuria, Aruncându-mi cenușa în ochi! M-ați alungat ca pe-un străin

Plouă de-un veac

Plouă de-un veac Peste soarta mea. Mă tot întreb Mai plouă mult? Mai sunt de căzut Stropi pe cărare? Greu înțeleg de ce… Plânge Dumnezeu Cu mii de lacrimi

Unui fiu!

Te-aştept să vii, în prag, în pragul dintre vieţi. Mă uit spre drum şi doar drumul îl văd… Îmi frângi oftatu-n fiecare seară şi lacrima n-o pot opri. Te-ai dus să vezi cum e afară şi nici nu ştiu de mai eşti viu. De-ai auzi, şi lacrimile ţi-ar şopti şi părul alb şi vocea tremurată.

Ai noştri…

Ai noştri au mers mereu către zare, Cu pasul adânc în pământ, Ai lor s-au dus către vale, Iar mersul le-a fost cu-avânt. Ai noştri au strâns cu iubire Fărâme de stele căzute pe jos, Ai lor le-au călcat în picioare. Ei au fost cerul, iar stele jos… Ai noştri au stat cu durerea în

Visul unui rob

Ce gândeşte Un rob Când vine seara? Cât de mult Aşteaptă O nouă dimineaţă? Îşi doreşte mult Ca stăpânul lui Să aibă un vis În care să vadă Ce-nseamnă