Copil

Încă simt, uneori,
Praful ce se ridică
Când străbat
Ulița copilăriei
Și se așterne în suflet
Gustul
Oamenilor ce înca erau
Oameni
Al mirosului de pâine coaptă
Și a fumului
Ce străjuia tot satul
Încă mai simt
Destul de vag
Gustul ce poartă în el
Chinul devenirii mele
Țesut de colbul
Veșnicei copilării
Și mă întreb
Mai sunt sau
Chiar am devenit
Copil?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s