Omul, uneori deliberează conștient aria deznădejdii neștiind ce altceva ar putea face când privește spre ciclicitatea zilelor necunoscând cauzalitatea lor. Îl apucă fiorii reci ai trecerii lui spre alte timpuri. Ar vrea să mai rămână, să mai întârzie propria lui schimbare, modificând uneori realitatea vizuală înșelându-se singur.
Deznădejdea e partea conștientă a timpului…
S.P.
samuel piscuc 